ceață de toamnă timpuriu revărsată
până-n hotarele cerului
tristețea ei groasă s-a întins
ce-i de făcut cu o zi ca aceasta
când iarba se tânguie în foșnet înfrânt
iar lumina se chinuie să înflorească
printre casele goale
sub un geam foarte orb

era o vreme când orice dimineață
îmi limpezea sufletul
cu soare de gând
azi parcă-n cețuri îmi plutește
mormântul
acela încă slobod și viu

și totuși viața iese pe poartă
se duce-alergând
la treburile-i mici
dar ce să faci cu o zi ca aceasta
în care doar melcii
mai au energii