Șoseaua aia plină de gropi
camioanele aduceau la fundeni organe în canistre zepter
în cartier se pregătea uciderea tigrilor albi
aștept și clopotul bate de vreun sfânt
sufletele morților cățărate pe felinarele de hârtie de orez
cumpărate de la dragonul roșu

Mirosul ăla semipreparat când treceau
la cantina spitalului o poveste de dragoste
un meci un deces sau altceva dramatic
cât să mai stau în scaunul ăsta
cât să mai aștept în pustiul ăsta
printre oamenii triști din acest cartier
aș putea face curat în sertare
aș arunca multe obiecte inutile
m-aș ușura în timp ce nimic nu se vede cum e

Nu cunosc acest cartier
îl știu dar nu îl cunosc
primești un telefon de la poliție
apoi mergi să observi dacă seamănă
nu m-am născut nu locuiesc aici
nu recunosc nimic și pe nimeni
acest scaun seamănă cu unul în care am șezut
acești oameni sunt la fel de triști
ca aceia din cartierul meu dar nu sunt ei
felinarele sunt aceleași
cumpărate de la dragonul roșu



...