Iubirea se face că nu știe, tu ai
pășit desculț pe jar, diminețile,
tu le-ai agitat în măsură să-și
sfarme soarele- doar tu-ai strunit
în jar cu bățul.

Ura nu vede dar se face că știe,
tu ai coborât din val c-o elice-n
obraz, tu ai deasupra ta dimineți
spălate de soare, vizitii pentr-o
caleașcă sculptată-n nisip: din ea
suie spuma vorbelor toate,

din ea răspunsul tău își află
întrebarea în cel ce poartă roțile
de piatră-n mal- trage la umbra
cu trestii, articulația dintre mare
și cer,
că de-aici se vinde tot înțelesul
acestora: ură și dragoste.