Penița stiloului zgârie cumplit această foaie,
Dar cuvintele se bat în gând,
Încât mi-e imposibil să nu le scriu
Pentru a-mi elibera mintea.
Buzele-ntredeschise rostesc ascuns
Mii de cuvinte ce se-abat stăpânitor
Pe foaie!
Ochii mi s-au deschis, văzând imposibilă
Ora de odihnă ce le-am promis-o.
Nu cer trupului mai mult decât gândului,
Căci acum nu mă pot opri
Din mersul scrisului.
Degetele-mi sunt amorțite de stilou,
Iar călimara mi-e pe gata,
Însă totul mă-ndeamnă să scriu,
Căci e târziu,
Și zgomotul peniței de stilou
Nu mă mai doare!