facă-se voia ploii de toamnă
cadă și frunzele-n umedul vânt
vină-ntunericul
bezna împăcată
poate fi viața iubită oricum
oamenii însă
au lacrimi pe inimă
când păsări văd înghițite de nori
păsări ce cântă atunci când suferă
oamenii-s ploi
cad din ceruri și curg

omul din mine însă-i doar pasăre
cântă și suferă lângă mormânt
nu doar de dragoste și de nădejde
nu de speranțe-ntre
valuri vâslind
ci ca o viespe căzută pe ape
în spaima înecului agonizând

omul din mine însă-i doar pasăre
cântecu-și fluieră lângă mormânt