Fata lui Iacob darnică la iubire
În pământul străin piciorul tău galben
A lăsat o dulceață amară
Ca inima ta de dușmană

Tu însăți prin tine mai dulce
Trezeai în mine strămoși
Care în fața ta în nisipuri
Și-au învățat neputința

Vânjos intram în pieptul oftatului tău
Barcă închisă de vise
Dorindu-ți slăbiciunea frumoasă
Ieșită deodată din sânge târziu

Cearta culorilor amestecate
A cântat o viață în noi și încă
Dar o cât de slab în copiii câștigați
Să uite cu timpul nisipul