Domnul Ghecev fierbea un cartof.
În timp ce muștele se revoltau după geam,
cartoful clocotea liniștit
într-un castron prea mare pentru singurătatea lui.
Cartoful era urât.
Din când în când domnului Ghecev îi venea să bage un deget în apă,
dar apa tot clocotea, creând o frică reală.
își imagina cartoful un glob. Căuta sudul.
Cartoful era cartof.
În cele din urmă domnul Ghecev s-a plictisit să se uite
Acum asculta bâzâitul muștelor de după geam.
Căuta să facă o simfonie din bâzâitul muștelor.
Muștele îl rătăceau.
Cartoful îmbătrânea în apa secată
ca un fular prăfuit
uitat pe speteaza unui scaun,
dar singurătatea nu seca,
singurătatea nu seca deloc.