să scrii și în fiecare cuvânt să stea ochiul singurătății
clipind rugător în ritmul silabelor
geamăt al timpului prin care treci desculț
încercând zadarnic să-ți potrivești pasul peste pasul celor
ce merg în sens invers
și cât ai vrea să te însoțești cu ei
să-ți așezi tălpile peste urmele lor
să te scrii și în fiecare cuvânt să le simți ochii
mereu deschiși mereu îmbrățișând lumina
dar tu orbule tu nu vezi cum te îndepărtezi
cum mergi doar în sensuri opuse
și treci pe lângă ei atât de aproape încât le auzi răsuflarea
atunci tresari
pașii tăi rămân pentru o clipă peste pașii lor
și simți
simți lumea un conglomerat de singurătăți în mișcare
mereu căutându-se
niciodată găsindu-se