Te-am pictat
în cele mai pure culori,
folosind albul
din petalele crinului
pe care ți l-am cules
cu mâna mea,
după ce am așteptat
secundă cu secundă lângă el
timp de o veșnicie să crească.
Apoi,
am luat verdele firelor de iarbă
culese din roua diminetii,
pe care le-am pus în același buchet
cu cele trei picaturi de rouă
pe care le-am numit după numele tau.
Am intins o mână pană la cer
și am rugat frumos pe un nor
să se dea la o parte
pentru a împrumuta un strop de albastru
pentru ochii tăi.
Din mâna dreaptă în care țineam penelul
am stors o picătură de rosu,
care nu mai știu dacă era
de la mine ,
sau,
de la stramoșii mei morți în lupte!
Galbenul din polenul unui fluture
ce zbura lin deasupra mea,
a căzut împreună cu o lacrimă
trimisă de o rază de soare
care văzând cât ești de frumoasă
a plâns puțin...

Am amestecat cu sârg culorile
dar, pentru că nu aveam suficientă culoare
și pentru celălalt ochi,
ți l-am dăruit pe al meu
care oricum plângea
când te vedea!!
Emoționat,
cu suflu-mi săcădat și plin de emotie,
mi-am soptit să deschid ochiul
și să te văd cum te-am creat
....în brațele altuia........