eram o roată de camion
așa am visat
toate gropile sunt ale mele
bunica petic imi spunea că doar proștii dau în ele
eu sunt doar îndrăgostită de anvelopul tractor

de câte ori pârpâie pe lângă mine
janta dă să-mi iasă din piept
miroase a câmp arat și-a brazdă de stele

lui nu-i pasă
îi plac roțile decapotabile și cele cu capace argintii
prostu' nu știe că ele miros a brăduți colorați
nu a nădușeala câmpului
că sunt răsfățate cu fâsuri de protecție
nu cu pudra tarlalelor arse de soare

bunico, știi
de câteva zile îmi dă târcoale
dar cum vede un decolteu decapotabil
iar îl apucă pandaliile
să se hotărască odată
vrea borș de văcuță cu smântână
sau fefestecul lor reșapat?