se-ngândură fruntea-n aduceri aminte
și-a boare de zemuri, mătase-ți-ard piele
spre cuiburi, sub rumen perlat cu amin, te
apropii de aerul valului ce le

transferă patina padelelor grele
pe-aleilor lină cunoaștere-n sete
de pași, cu misterul și-agale nuiele
bătute în luciul de lebede-ncete

ce-aripi ne duc ora, pulsând menuete,
cu fluturii – eu, parca tu – printre-acele,
la negrul din țeava gonirii concrete,
cretatele morți ale zbaterii mele,

ni-s ceasuri de fum printre focuri, și ele
țin ritmul scăzut tocăturii de stele