E o placere să-ți privesc chipul,
Spălat de lumina ce mi-a pătruns
întâia oară visul:
Lumina de Sus...prima lumină
Ce-a inundat Pământul,sublimă!
Dar de ce țipi?

Acum e liniște!Prea liniște!
Aud rozătoarele din miriște.
Aud,
Aud cum crește iarba,
Aud bruma căzând...
Dar de ce taci?

Îți simt durerea când ții acum
Urna cu rămășițele-mi de trup.
Sunt mort,dar aș ieși să te mai văd odată:
Chip luminat,cu mintea-ntunecată!
Dar de ce plângi

privind cum zboară-n vânt
cenușa ce-a fost "EU" pe-acest Pământ,
când simți mirosul meu în fumul gros
și-n fulgii ce se-aștern așa frumos
Peste noroiul înghețat,
fulg după fulg,strat după strat?
Sau ai uitat cumva,îngerul meu
ca tu ești cea ce m-a ucis,
nu eu!?