Zâmbetul tău candid, boare călduță de vânt,
s-a strecurat în sufletul meu și gândurile negre
s-au risipit ca mărgelele desprinse dintr-un șirag rupt.
Lasă-mă să-mi odihnesc capul ostenit de gânduri
pe pieptul tău scuturat cu finețe de tainici fiori
și îți voi presăra petale roz, catifelate,
pe palme, pe buze, pe obraji și pleoape,
voi lega umbrele noastre te trunchiul teiului
cu șireturile de la pantofii tociți de alergare,
regretele le voi împleti în coamele cailor sălbatici din stepă
și-n inimă îți voi pironi iubirea să rămâi pe vecie îndrăgostită.