Ce-s pentru tine-acum când tot mereu
A ta privire fără de păcat odat’
Evită de îndat’, neîncetat,
Privirea ce cândva te-a fermecat?
Cum poți să pui venin în ceea ce spui,
Să arunci otravă pe-alor mele buze simetrie,
Să nu te-nduri de suflet, de simțire,
S-așterni alte perechi de buze peste amintire?
Ce voi fi petru tine la cel din urmă-amurg?
Un zeu, un diavol, sau doar praf în vânt?
Cum va fi viața ta făr’să mă ai în gând?
E prea tarziu...acum rămâi plângând!