Te iubeam, deși erai
Bleagă ca un pui de scai,
Aruncată-n chip și fel
Pe sub macii de oțel.

Eu eram un mic golan,
Călător din lan în lan,
Doritor să-ți vadă-n vis
Chipul demn de-un paradis.

Mă scăldam în ochii tăi
Mângâiați de lungi văpăi,
Iar pe sânii tăi pietroși
Mi-am lăsat anii frumoși.

Te iubeam, deși credeai
În vecinul de pe splai
Ce ți-a oferit în dar
Cinci decenii de coșmar.

Când cu gândul ne-mpăcat
Pe coclauri am plecat,
Am luat, fără să știu,
Suflul tău cernit, dar viu.

Te-am văzut peste mulți ani
Părăsită, fără bani,
Și am plâns, c-așa sunt eu,
Un sensibil teleleu.


23 Octombrie 2010