Să învăț să mint, să învăț să fur,
Să învăț ca un birjar să înjur,
Ce trebuie să fac de acum,
Să pot păși pe acest drum?

Plin de spini si mărăcini,
Peste tot haite de câini,
Căci n-am știut nicicând să tac,
Să mint, să fur, să mă prefac,

Eu sufletul mi l-am deschis,
Și sincer m-am descris,
Nu a fost bine, am stiut,
Ca să fiu altfel n-am putut.

Încerc de-acum, încerc să pot,
Dar nu înțeleg și nu socot
Minciuna asta păcătoasă,
Cum poți să stai cu ea la masă?

Să o accepți să-ți fie bine,
Și să trăiești fără rușine?
Mințind, furând și ascunzând
Pe alții să îi lași plângând?

Fără suflet, fără minte,
Să nu-ți pese de ce simte,
Cel ce ai mințit mereu,
Tu sigur nu ai Dumnezeu.