Cad gene-n povara de fluturi,
Din abur, odihnă cer caii.
Sub pleoape, se-așează pe scuturi
De frunze, pe apă, buhaii.

Delir de culoare-n spirale,
Din păsări ce pleacă, coboară-
Șuvoi de rugină , în vale
Se-așează în rând, ca la moară.

Mirarea din brazi, în sfială,
În verde privire cutează
La frunza vopsită de gală,
În zvâcnet, de ultimă rază.

Ne mângâie iarna cu-o brumă,
Pe ochi obosiți de lumină
Rotunzi îi sunt dinții la lună
Când noaptea, de zori, o dezbină.

Doar noi, frunze-aripi, pereche,
Desen în urzeli de războaie
dorim învieri de tindeche,
Spălate de toamnă, în ploaie