Încrîncenat
în mine simțeam
un alt trup

iar
presimțirile
erau un fel de gînduri
parcă tot mai grele
...ce-mi dădeau
altă formă
pe care nu reușeam
să o surprind
în oglindă


dar
cu cît mă gîndeam
mai mult la ceea ce
aș putea vedea în oglindă
cu atît îmi dădeam seama
că ce-aș fi văzut
era deja în mine

că de fapt
acea prezență
mă face să exist
în afara mea
ca altul

un altul
care-n același timp
își gîndește
și felul/și altfelul
întrupării
privind în oglindă