Piatră-nflorită

Piatră, inimă-mpietrită,
Te-a împietrit a ta ursită
Și-ai rămas încrâncenată;
Nu te lași descătușată

Nici de ape zbuciumate,
Nici de timpuri preschimbate;
Neclintită ca o stâncă
În durerea ta adâncă.

Dar timid, dintr-o fisură
Îmbrăcată în țărână
A ieșit sfioas-o floare
Ce-nflorește zâmbitoare

Din durerea mântuită.
Inimă, piatră-nflorită,
Lasă-ți florile afară
Să te-mbrace-n primăvară!