treisprezece zile cumsecade
mi-au ciuruit venele
pe un pat de spital
salvându-mi la terapie intensivă
viața
un atac cerebral îmi pregătise costumul gri
de care scriam ca un pesimist tâmp
într-una din seara trecută
plânsă de nimeni
xyz
doar brancardierul m-a gratulat
cu singurul accesoriu ce-i funcționa
la vreo treizeci și trei de ani
tot ce-i cădea-n cărucior
era o legumă
Doamne, mulțumesc
eu sunt aici
lângă prietenii mei
pe agonia.