Aripi albe povestesc în vers rămas bun –

Ai plecat urmele tale, umbre pe drum

Și te-ai dus în răsărit, când stelele se sting

Pe fețele oamenilor lacrimi se preling.



Poeții cad pe drum din doi in doi…

În zi de toamnă ai plecat de la noi

Lacrimi ce ard pe fețe încet se sting

Glasul tău și poezia mă ating.



Azi plânge tot poporul românesc

Cu versul tău pe buze – liniștea trăiesc.

Havuzele-nnoptate mai cântă dorul tău

Și-n noaptea fermecată ne spune: ,,eu sunt eu”.



Lacrimi prinse-n dulce vers ne cuprind,

Toate lumânările se aprind

Să-ți lumineze astăzi calea

Rămâne în urmă – amintirea.