Am scris multe versuri, am avut coborasuri si urcusuri,
Dara viata asta are, poate, prea multe sur-uri.
Raman iarasi singur, aici e sumbru-rece, nimic nu se vede
Iara voi aveti tot ce eu nu mai am, puteti orice accede.
Acum cand inca nu va e prea tarziu, scrieti si cititi
Nu lasati sa piara cultura din gerunziu, nu fiti aserviti.

Pare-mi mie rau, ca Domnul ani nu mi-a mai dat,
Astazi cateva cuvinte sa mai apuc, sa-ndrug versat,
Un strigat cardiac din mine sfidand culmea...
NU UITA TU ROMANIE, TE IUBESC TARA MEA !
Eu acum v-am parasit, dar va privesc de sus
Sus-ul cel de-apoi, unde nu e nimeni mai presus.
Condoleante toturor, pentru chinul pamantesc,
Unde esti tu Doamne ?, sa ierti tot ce eu iubesc !