În loc de lumânare, o gutuie
Þi-aprind, umil, în geamul de la drum.
Spre umbra ta o lacrimă se suie
Să risipească negură și fum

Din calea ce-o urmezi și după moarte
Spre raiul de neliniști ce-ai trăit.
În urma ta întregul făr'o parte,
Rămâne știrb și orb, s-a dus un mit.

Atâtea manifeste-ai scris, cu sânge,
Am ars cu tine în deplin acord,
S-a frânt o pană, litera te plânge,
Poete zămislit numai din cord.

Te-ai scris numai pe alb și doar cu negru,
Și în coperți cernite te-ai zidit,
Curând nu vei mai fi un corp integru,
Vei fi doar spirit, cuibărit în mit.

Sunt mai sărac de azi, iubit părinte
Ești mort și-atât de viu în tot ce-ai scris,
Mileniul ce-a-nceput, să ia aminte
La verbul tău de aur și de vis.