Astăzi, un abecedar
Este înghesuit iar.
Peste el sunt toate cele:
Creioane și acoarele;
Carioci, pic și stilou,
Cât să mai suporte? Zău!
Colțurile îndoite,
Filele mototolite,
Măzgălit, mereu pătat,
Și este chiar revoltat!

Când copilul nu-i atent,
Se furișează, încet,
Și se-ascunde, frumușel,
La puștan sub scăunel.
"O să stau aici pitit
Că prea rău m-a umilit!
Și să văd, ce scuză are,
La doamna învățătoare.
Că-i mereu fără habar,
Criticile-s în zadar!"

Verifică el oraru:
"Acum am abecedaru'!
Caută-n ghiozdan tăcut.
Oare unde-a dispărut?
Știu că am verificat
De-acasă când am plecat
Și era. Ce s-a-ntâmplat?!
Vai de mine! Ce mă fac?..."
Nu mai e timp de mirare,
Intră doamna-nvățătoare!

-Abecedarul pe bancă!
Bil, cred c-am mai spus odată!
-Nu-l găsesc! șoptește lent,
Rușinat și mai discret.
Acum o oră era...
L-o fi luat cineva.
Că de pus, sigur l-am pus!
Cineva mi l-a ascuns.

Dar abecedarul sare
Și spune cu indignare:
-Ce, mă cauți? Știi prea bine,
Că nu ai grijă de mine
Și că nu mă prețuiești,
Vrei doar să mă folosești!
Însă, când vei învăța,
Cu mine a te purta,
Și o să mă îngrijești,
Atunci, aici mă găsești!

Și se-avântă pe dulap.
Bil se scarpină în cap
Și îi jură, îi promite,
Că de-acuma înainte,
Îl va proteja mereu,
Căci fără el îi e greu.
Că doar din el, cu încetul,
Va învăța alfabetul.

Și de-atuncia, Bil, școlarul,
Îngrijește abecedarul:
Colțurile-s aranjate,
Dezdoite, protejate,
Măzgălelele le-a șters,
Și-apoi împreună-au mers
Zi de zi.Ce minunat!
Multe lucruri a-nvățat
Din faimosu-abecedar
Și-l consideră un dar!

4.10.2009 Aurora Luchian