...povestea are un cromatic neclintit,
și se învelesc toate câte sunt în ea,
nimeni nu surprinde pe nimeni,
dacă de la rufele puse la uscat prin casă,
cu tot mirosul lor proaspăt, se ține
hora de mână prin iubirea noastră,
prin hohotul ei.

un fel al meu neadevărat cunosc,
numai prin tine pot distinge culorile
și florile, icoanele, din ce parte bate vântul,
pe unde să umblu și pe unde să mă odihnesc.

dimpreună cu toate câte sunt ale mele,
cu tine și-ale tale,
sunt fix câte încap în mine.