Dialog cu un porc


Am stat de vorbă,
Cu un porc sociabil,
Iar eu mă gândeam la ciorbă,
Scuze porcule, gând iremediabil.

Era indignat, chiar mirat,
Că de când ninge,
Stăpânul îl privea neastâmpărat,
Și-l vedea cum buzele își linge.

Vedea cazane fierbinți pe plită,
Și era supărat deoarece,
Nu dorea baie cu apă clocotită,
Lui îi plăcea apa rece.

Văzând că oamenii au cuțite,
Mi-a zis că noi suntem nebuni, tare,
Și că suntem ființe pripite,
Pentru că el n-are părul mare.

A observat că toți copiii au plecat,
Și m-a întrebat, că de ce atâtea taine,
Cum să stea el îmbrăcat,
Când noi nu i-am dat haine.

Eu i am spus că nimeni nu vrea să-l spele,
Și că nimeni nu vrea să-l tundă,
Și că acel cuțit o să-l elibereze dintre zăbrele,
Când, elegant, în inimă o să-i pătrundă.