Ați fost cândva, o hematie?
Trăiește, șapte mile în total,
Da-i sursă sigură, de imortal...
De-o pierzi și-o reprimești, te reînvie.

Îi misterul cărăușului de viață,
Îți este butelia de oxigen,
Cu hemoglobina-ți dă roșu la față...
Pe ea o pierzi la timp de recviem.

E plină de metale prețioase,
E crom, e aur, platină, e și fier,
Tot ea e porfirina ce-ai în oase...
N-ai cum s-o reproduci, ea nu e ser.

Își schimbă forma plată, la nevoie,
S-ajungă-n labirint de capilare,
E creator de Einstein sau de ” Domnul Goe”...
E solul inimii, din cap până-n picioare.

E taleru-aruncat de discobol,
Este ”moneda” schimbului de piață
În maratonul vieții, de la pol la pol...
E sfoara mea, de pe mosor... și-i sunt paiață.
01.07.2010