Mă simt rece,
Sunt marmură de bună calitate,
Albă ori neagră,
Adus de peste ocean, cu ușurință,
Pe vapor și avion,
Poate elicopter, nu se știe sigur.
În jurul meu sunt și de lemn,
Unele la fel ca mine,
Dar făcute prost, eu sunt bun.

În fața mea,
Ori că-i sărbătoare,
Ori că-i Duminică,
Ori ziua celor adormiți,
Vin și în spatele meu pe carcasa veșnică,
Așează buchete de flori.
În fața mea, jos pe pământ,
Aprind lumânări,
Românești,
Ori grecești,
Ori candele ca lumina să nu se stingă,
Ca adormitul să fie luminat,
Și pe lumea nouă.
Unde e acum !

Ce jelesc,
Dar foarte tare,
Se țin de mine, mă enervează,
Și pleacă.
Eu tot singur rămân aici,
Printre atâtea cruci,
Indiferent ce vreme e afară,
Primăvară,
Vară,
Toamnă,
Iarnă.
Ori că-i cald,
Ori că frig,
Sau ploua, trebuie să stau aici.


( 2010, 15 noiembrie )