“Ce te legeni, codrule ?”
Și-n dreapta și-n stânga, nebule,
Sunt bătrân și-mi vremea trece,
Printre crengi de codru plece,
Și coaja ușor mi-se decojește,
Între nori uitați de timp tânjește,
Apa multă, mă stropește-ntruna,
Iarna mor de frig și destruna,
Crengile mi s-au lăsat ușor,
Spre pământul multicolor,
Poate trece vremea mea,
Și doar vântul le usucă aievea,
Ziua crește și noaptea scade,
Aerul din atmosfera cu grade,
Frunzele-mi cad într-una, Bade,
Iarna-i aici, vara-i departe,
Pe cer albastru de abilitate,
De soldați tineri de nea,
Propriul lor glonte ghiunea,
Prin nameți, crengile mi-au înghețat,
Noaptea vine, gerul crește apretat,
Noapte rece și albastră,
E ninsoarea ceea maiastră.

( Aceasta poezia, am incercat sa o fac dupa ceea poetului national M. Eminescu. Sper ca mi-a iesit multora le-a placut si altii m-au criticat si mi-au spus ca il plagiez )