Am ales așteptarea
lenevesc în baldachinul albastru
și trupul parcă nu este al meu
îl simt inutil și îngreunat
de perspectiva zilei de mâine

mă afund în cuvinte
ca într-un noian de zăpadă

am câteva palpitații
dar nu mă alarmez
știu că pot îmblânzi frigul
acestei absențe
deja amintirile șerpuiesc fierbinte
prin măduva însângerată

caut confortul sub pătura hibernală

am setat carnea
să împrăștie aburi de pâine
atunci când vei sufla peste
genunchii albi, amorțiți.