Eram singură în frig.
Te așteptam pe tine de mult,
Dar nu venisei.
Dintr-o data,am auzit pași
Dar nu erau ai tăi,
Ci a unui câine cu suflet
Fără stăpân.
El lătra la toți trecătorii
Și mă temeam de el.
Dar m-a privit în ochi
Și am întins mâna.
El și-a așezat blând capul
În palma mea și m-a încălzit.
Eram una cu el,
Îi știam durerea pe care o simțea
Când oamenii îl goneau.
Îi știam frigul iarna
Și lipsa de apă vara.
Dar am plecat
Odată cu el.

Tu nu venisei,
Dar venise el.
Și așa am înțeles
Ce suflet iubește
Cu adevărat.