Viata dupa moarte

Si la final, cand totul va fi naruit
O clipa de te vei gandi la mine, oricat de rar
Voi stii ca n-a fost in zadar,
N-am fost un suflet daruit

Precum castelul de nisip,
Iubirea noastra prabusita
De prea-frumoasa fara chip,
Voi stii ca n-a fost irosita

Cararea ma poarta tot inainte,
Pasii sunt mici, picioare obosite
Pamantul sterp cu crestaturi, ma bate
Dar merit, pot, le-ndur pe toate...

Un gand m-aduce inapoi,
Visez, suntem iarasi amandoi
Un zambet sters, a ceea ce a fost candva
Brazdeaza o inima pierduta undeva