Camera s-a luminat de la soarele puternic,
ca eu ce atunci am fost un nemernic.

Părul galben a chemat soarele în camera
unde noi am stat, îmi venea să cânt la cetară.

Ochii tăi albaștrii în soare se vede, se simte,
de parcă aș fii pe mal la mare privind ainte.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Viața mea este o corabie în viața ta,
Veche în care nu-i uitată și neuitată,
Claritatea apei sărate care are dată,
Scrisă pe nisipul mării ce-i onorată.

Lasă-mă, un singur minut,
Lasă-mă, o singură secundă,
Lasă-mă, un ceas,
Lasă-mă, un timp, foarte puțin,
Lasă-mă, amorul meu albastru.

( 2010, 26 noiembrie )