Cât îmi doresc clipa morții,
o viață îndurerată într-o clipă spulberată
vicii, accidente, a vieții socoteală adunată.

Câte zile măcelărite,
câte nopți neodihnite.
câte lucruri nerostite.

Nu vreau să mai vorbesc,
niciodată litere să rostogolesc.
Printre gânduri și oameni grăbiți,
voi puteți să mai rostiți
vise printre cuvinte
înecate în amar
în a vieții finalitate de coșmar…

La ce bun un sfârșit dulceag
fără de sens dat în vileag,
în al nopții cer înnorat
Fără de vise calde spulberat?

Cât îmi doresc clipa morții,
o viață îndurerată într-o clipă spulberată
vicii, accidente, a vieții socoteală adunată.