Printre ramuri dezgolite,
pe pământuri pustiite,
calc cu pasul legănat
și cu chipul înclinat.

Mi-i sprânceana încruntată,
fața toată-ncercănată,
Ochii, mi-s prea uzi acum.
Merg, da' nici nu văd în drum.

Mi-este timpul greu, blocat
într-un ceas ce nu-i stricat.
Se scurge vlagă pe minut,
mi-este gândul abătut.

De nimic nu îmi mai pasă.
Viitorul, doar m-atrasă.
Merg agale înspre el
fără să m-opun de fel.

Ce-mi rezervă, nu se știe.
Mult plătit-am eu simbrie
pentru ce nu am făcut.
Astăzi văd! De-aș fi știut...

Merg și ploaia se pornește,
din înalturi mă stropește.
Poate vrea ca să mă spele,
să-mi curețe toate cele.