cu fiecare zi
viața îmi pare
un strai tot mai strâmt
nu-mi mai încap nevoile
dacă ar fi să parcurg
bucuria
aș zice că e un laț
care mă strânge
de câte ori ies în lume
cel mai bine mă prind spaimele
cu aluri egiptene
mă vizitează ca-ntr-un sarcofag
mai este și urletul care
se desprinde
dintre buze cusute cu fire de sânge
de parcă moartea
ar fi

o mumie

(3 dec. 2010)