Muză care mă inspiri,
Te rog să pleci,să nu mai vii,
La ce folos de tot ce scriu?
Căci tristă sunt și n-are rost.
În alte vremi de mă nășteam,
S-ar fi întâmplat la fel,
Așa că ,lasă-mă, nu mai veni!
Ajunge cât am scris!
Căci de folos cui îi va fi?
Puțini,puțini sunt azi cu rost,
În rest ,doar monștri.
Cei cu toană,cei mândri,
Cei avuți,nepăsători.
Nu pot răbda un om cu toană,
Mi-e tare greu,nu poți schimba
Nimic din firea lui.
Doar bunul Dumnezeu,
De va mai vrea,
Să schimbe lumea aceasta rea.