viața are un tic și deschide uși pe care le găsește închise
uite chiar lângă mine creanga unui copac se leagănă înghețată
ca și când tocmai s-ar fi deschis o ușă înăuntru ei

când noaptea durerea poartă ochelari de cal
la sânul cald al străzii sub pragul de stele
se încaieră mereu o pală de vânt și o foaie de ziar
în timp ce
cu aerul unor persoane trecute de patruzeci
luminile magazinelor taie asfaltul în felii inegale de tort

lasă secretul ăsta să te taie pe toate simțurile
cu tăieturi subțiri de lamă
nu trebuie să fie prilej de strângere din pumni
imaginează-ți că te bate persoana iubită
cu pletele

așa îmi vin mereu genunchii la nivelul lor normal:
privesc ceasul și învăț
că tot timpul dau piept cu departele

trebuie doar să învăț asta mereu