ca un copil roșea la orice greșeală
cerea scuze și-ndată ce-i erau primite
greșea din nou - semn că era tot
cu capu-n nori ca altădată
când era îndrăgostit
de călca în toate gropile

voia să intre cu tot cu rușine în pământ
nevrednicia lui din fața celor drepți
îl împingea spre marginea societății
sfârșită își simțea chiar ultima speranță…
doar că lumea, aproape sfântă, îl ierta mereu

greșelnic era la fel de mult precum toți ceilalți
cu echilibru-n simțuri. nu războia deloc
de n-avea dramul de dreptate-n taler
știa pe mulți cu avocați care și-au pierdut
toți banii, familie și libertate

fără suficient noroc și har biruitor
a pășit în lumea de dincolo devreme
roșul obrajilor s-a transformat în
violetul crizantemelor artificial crescute
iar mâinile noduroase i-au fost împreunate
pentru totdeauna spre odihnire