am iubit cândva o stea îndepărtată
plângând îmi țineam în frâu răbdarea
atunci când cu lumina lor zilele
mi-o ascundeau ochilor

seara o trăiam în fericirea revederii
când steaua clipea pe boltă
și în cânt de privighetori
ne logodea tremurând luna
dar vai
prea curând zorile albe
eclipsau steaua
în spatele luminii de aur a soarelui

oh necunoscutî stea a galaxiilor eterne
pe cine iubeam de fapt
pe tine
sau poate doar lumina ce scânteia
din tine...