Femeie dulce-mi ești, oh, draga mea jună,
Mor de frica timpului ce-ți atinge inima bună,
O chip de floare albastră din grădina divină,
Cu ochii tai de chihlimbar – ce mă anină -.

De caut în ochii tăi cerești ce-s albaștrii,
Amorul nebunesc din ale noastre vieți,
Glasul tău e-o mândră strigare a iubirii,
Sufletu-ți candid ascund durerea vieții.

Părul tău bălai e aurul inimii mele,
Și-mi spui că adevărul îți e numele !
Cum de-o viață îmi doresc, madonă,
Lângă sfânta ta persoană jună.

Luna-ți e ochii și pământul chipul,
Zâmbetul tău dalb-i infinutul,
Natura-ți e eternul trup candid,
Care-i scris că-i foarte splendid.

( 2010, 13 decembrie )