acoladă de timp și depărtări
scursă în pagina tristă-a istoriei
revine acerbă de sărbători
dezvelindu-ne din taina conspirației

uitarea s-a așezat ca praful
în cărți pe rafturi de biblioteci
ne tulbură întruna citind epitaful
pe crucile ninse cu ani -mai mult de douzeci

la timișoara bucurești sibiu
și-n toată românia mare
se-aprind lumini și nu e dubiu
că sunt de sărbătoare și de lumânare

scânteie și fum bocet și colind
risipite-n unde pe cuprinsul cer
recviem solemn în cor murmurând
adevărul fiilor cu suflet de înger

pentru-ai noștri tineri ce-au ales atunci
să lase tăcerea groasă să-i cuprindă
cu sângele lor să ne cinstim izbânda
iar tu măcar un pumn de lut pe ei s-arunci

astăzi ne este mare sărbătoare
a celor morți și-a celui care s-a născut
miroase-a mir iar steaua sus răsare
și-n fiecare an lumina-i vine din trecut


17 decembrie 2010