Erau un infinit de trepte.
Nu știu dacă duceau spre Rai,
Sau Spre Iad.

În timpul urcării,
Am reaprins dragostea
Într-un suflet pustiit,
Am stins amorul
Și focul ce se aprinseseră.

Am luminat un cotlon ascuns
De lumina razelor de Soare,
Dar cineva a stins din nou lumina,
Și am rămas în beznă.

M-am îndrăgostit de cine nu trebuia
Și m-am jucat de-a copilul.
Am stins luceferi,am aprins stele,
Am dat foc la Soare,
Am speriat Luna,
Și am urcat mai departe.