Se-ntrec năluci călări pe vânt
În chiote de crivăț exaltat
Imaculând cu alb, și cu descânt,
Colinde vechi... pe care le-am uitat.

Cosmetica iernii în culori păgâne
Pierde giuvaierul spiritului pur
Iar stiliștii râd, renovând destine
Într-un alt concept, și-ntr-un alt contur.

Cândva, cu pofta de covrigi muiați în vin,
Zăpezi de urgie se așterneau pe case...
Lerului Ler, miresmat de mir
Legăna sub pleoape visele frumoase.

Detalii simpliste ce nu mai conțin
Florile Dalbe, metaforă divină,
Trezesc din context un adânc suspin
Fiindu-mi dor de iarna heruvimă.

Cu dor de iernile de altădată,
Cu dor de lumea iernilor de-atunci,
Doar crivățu-l aud cum se exaltă
Și văd călări pe vânt, niște năluci.