de aici din cavou te înștiințez
că îmi e bine
mai pâlpâie lampa în suflet
mai uscă o lacrimă de pe obraz
viața zace înzăpezită
letargic în mine
mă strigă cavoul real
mă cheamă în sine
eu mă vreau tot mai treaz.

privesc numai în urmă
filmul mi se mai rupe
de dor
beau pahar după pahar
alcoolul nebun
iluzii abstracte
nebune mă mor
legate de drumul înzăpezit algoritm.

mâine voi fi doar un mort pe un drum
spre abis
am fost numai sunt
e aievea
nu vis