Nuntește depărtarea uitarea pe alocuri
Dar eu, tiran al milei, de tine mă apropii
Pe când tot cântă-n strană "memento Crist" al popii
Și mă tot pierd cu firea în firii albe jocuri.
Și depărtată ești de alocuțiuni
Îmi joacă feste gândul de-a te avea aici
Ecranul joacă teatre, un film de acțiuni
Dar gândul mi-e departe, în sânii tăi cei mici.
De ce plecat-ai, iată întrebarea
Și eu rămân pribeag, al nimănui
Ce-mi pasă mie-n urmă de serbarea
Acestui an ce cum e altul nu-i.
Tu ești departe, ăsta e tot mitul
Zadar își poartă clovnii coloritul.