un fragment


Peste lacul cel din vale, stele mi cu disperare
Privesc a apei oglinda si sclipesc fara-ncetare,
Incercand din rasputere sa luceasca tot mai tare.
Dintre tresti lin tresare luna, cea mai sclipitoare,
incercand si ea sa vada ce-i cu zarva asta mare.
-Dar de ce priviti cu toate lacu acesta,cu iertare?
Sper ca-i doar un lac cu peste, nu cu multe taratore.
Cu o mica ezitare ii raspund la intrebare.
-Nici luceafarul cel mare n-ar putea sa se compare
Sau vreo stea pierduta-n zare ori in mare departare,
Cu a ei dulce lucire care duce muritorii intr-a dansei naucire.
Ia te uita cum priveste,naucit de-a sa lumina,
E orbit,pierdut pe viata,de aceasta mica zana,
De-ar putea si lumea toata el in dar i-ar oferi
Si luceferii din stele el pe toti i-ar oferi.

Pentru a ei scumpa privire
Care seamana iubire
Chiar si eu as da pe o noapte
Sa o simt la piept aproape
A mea scumpa nemurire,
Doar pe o noapte de iubire.

Stralucirea-mi mult dorita
Nemurirea-mi mult ravnita
Mult as vrea ca intr-o noapte
Sa ma scap usor de toate
Chiar de-as fi numai o noapte
Muritor sa-i spun prin soapte
Cate mandre am petrecut
Cate lacrimi am pierdut
Cate ochii mi-au vazut
Cate stele au cazut.