acum știu fantoma aceea
din vreme netrăită bântuie de amar -
ștrașnice inimi ies din piept în razele lunii
precum marea -
buciumul suferinței o întrupează
în ceață
pe coamele munților
acolo ascultă
pe un' glas de pasăre n-ajunge să bucure
doar norii îmbrăcați în cenușa celor vii
sfârâind încă -
oamenii nu vor lumina să-i pătrundă
ar fi prea mult
și-au învățat că-i doare au simțit că-i doare
și-acum ei sunt Evele
care își vând visele șarpelui
pentru mărul din rai -
tună a lacrimi și iertare