în fiecare zi plec spre gara unde ne-am văzut prima dată
atunci gerul se lipise de ferestre mi-ai spus
ca liniștea e altfel iarna
și poți
să adaugi o bătaie de inimă
pentru fiecare fulg

mă lovesc mereu de uși închise iubitule
colecționez lacăte ce mi se așază pe suflet
le pun în valiza goala de la tine dar
știu că te voi găsi
înainte ca dorul ăsta nebun să îmi albească părul

eu sunt
cea care luptă cu trenuri
în fiecare zi urăsc oamenii
ei spun că nu mai respiri
în universul meu ești mort
adormit într-o iluzie de iarnă
atunci plâng
până se topesc lanțurile uniformele dispar
viscolul sparge pereții iar Ania pășește
cu valiza în mână
și un milion de bătăi în plus