Este aproape miezul nopții,
Și simți că ceva diabolic,
Un spirit malefic, sinistru,
Cum te privește din întuneric,
Întunericul nopții ?
Întunericul vieții ?
Sau întunericul iadului ?
Venind din centrul pământului !
Te privește cu multă ură.

Când simți că dispare,
Că nu mai este...,
Brusc-n fața-ți apare,
Urât, urât, foarte urât,
Nu-mi place !
Îmi este frică !
Când l-am privit,
Atunci am simțit...
Că inima mi-a stat,
N-am pățit nimic !
Stai liniștit !
Răsuflare nu mai aveam,
Inima bătea cu dispare,
De frica care mă cuprindea !

Am încercat să țip,
Dar monstru s-a năbușit asupra mea,
Ochii albi mi s-a făcut,
De parcă posedat eram...!
Am făcut lucuri grave,
Iubita am omorât-o...
Arucând-o după-un pod,
Socrii i-am omorât barbar,
Înjunghiindu-i cu un cuțit.
După ce, a ieșit din mine,
M-am simțit ciudat,
Trupul parcă-mi era-nghețat,
Eram paralizat !

Pentru că-i seara de groază,
Noaptea de groază !
Și nimeni nu va fi salvat,
De această bestie a întunericului,
Numit - îngerul răului pământesc -.
Oamenii se luptă pentru viața ta,
Ca să nu intrii în mâna criminalului,
A criminalului de groază.

( 2011, 10 ianuarie )